Leziuni la cot vechi
Existenţa leziunilor tegumentare realizează luxaţia deschisă. Pe lângă structurile articulare, şi ţesuturile moi periarticulare suferă leziuni importante, în special modificări circulatorii cu vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare ce au ca rezultat edemul posttraumatic şi revărsatele intraarticulare.
În funcţie de intensitatea traumatismului, uneori se asociază leziuni musculo — tendinoase, vasculare şi nervoase. Diagnosticul clinic și leziuni la cot vechi într-o luxație Tabloul clinic este dominat de durerea intensă, vie localizată în dreptul articulaţiei afectate, care se exacerbează la tentativele de mobilizare activă sau pasivă.
Informaţii rapide
Celelalte semne şi simptome sunt: impotenţa funcţională totală; semne de suferinţă nervoasă sau vasculară în caz de leziuni vasculo — nervoase asociate ; deformarea regiunii; poziţie vicioasă caracteristică a membrului orice tentativă de corectare a acesteia întâmpină o rezistenţă elastică şi exacerbează durerea ; echimoza periarticulară semn tardiv. Palpare duce la exacerbarea medicamente articulare artritice. Tot prin palpare se poate aprecia modificarea leziuni la cot vechi normale dintre reperele anatomice osoase cunoscute.
- Leziunile articulare la sportivi
- Recuperare luxatie cot | CENTROKINETIC
Luxaţiile trebuie diferenţiate de entorse şi fracturi. Diagnosticul diferenţial se bazează pe examenul clinic şi radiologic obligatoriu, radiografia standard va fi făcută în două incidențe. Atunci când raportul anatomic dintre două suprafeţe articulare este păstrat, dar spaţiul dintre ele este mai mare, se vorbeşte despre o disjuncţie sau diastază articulară.
Diagnosticul trebuie să precizeze dacă este vorba despre o luxaţie iterativă, care se produce la nivelul aceleiaşi articulaţii prin repetarea unor traumatisme importante sau care survine la aceeaşi articulaţie la traumatisme din ce în ce mai mici ca intensitate luxaţie recidivantă.
Complicaţiile luxațiilor Complicaţii luxațiilor le pot fi imediate sau tardive.
Tratamentul luxaţiilor Primul ajutor este reprezentat de calmarea durerii, imobilizarea membrului într-o poziţie antalgică bandaj, eşarfă, cearşaf şi eventual reducerea unor luxaţii.
Unele luxaţii scapulo — humerale, luxaţiile de mandibulă şi de police pot fi reduse de către medicul generalist dacă sunt excluse cu siguranţă asocierile unor fracturi. După acordarea primului ajutor, pacientul trebuie transportat urgent într-un serviciu specializat de ortopedie — traumatologie.
Reducerea ortopedică se face în condiţii de anestezie, care asigură analgezia şi relaxarea musculară.
Tratament Epicondilita se refera la inflamatia unui epicondil. Conditia poate fi de doua tipuri: epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau a jucatorului de golf. Epicondilita laterala sau epicondilalgia laterala este o conditie in care partea exterioara a cotului devine inflamata si dureroasa.
Reducerea se face în principiu prin imprimarea extremităţii luxate a unei mişcări inverse faţă de cea prin care s-a produs luxaţia. Prin gel pentru articulația gleznei se aduc din nou în contact anatomic suprafeţele articulare.
Dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică, se recurge la reducerea chirurgicală, pe cale operatorie. Ea este necesară de obicei în luxaţiile vechi, fixate, ireductibile. Îndiferent pe ce cale se realizează reducerea este necesară imobilizarea articulaţiei.
Published by Andrei Ioan Bogdan at 15 aug. Sportivii care folosesc miscarea de aruncare sunt tratati cel mai des de aceasta afectiune. Jucatorii de rugby, sport cu racheta, hochei pe gheata, si jucatorii de polo, au raportat deasemenea accidentari la nivelul ligamentului colateral ulnar. O cadere pe bratul intins poate duce, de asemenea, la ruperea ligamentului colateral ulnar de multe ori cu luxarea cotului. Anatomie — Ce parti ale cotului sunt afectate?
După suprimarea imobilizării începe terapia de recuperare funcţională. Prognosticul variază în funcţie de articulaţia interesată, de existenţa sau nu a complicaţiilor, dar şi în funcţie de tratamentul aplicat.
Katy Perry - Hot N Cold (Official)
Reducerea luxaţiei mandibulei Se realizează cu pacientul în poziţie şezândă. Medicul stă în faţa pacientului şi introduce ambele police în cavitatea bucală a bolnavului, aşezându-le pe arcadele dentare inferioare. Celelalte degete cuprind extern marginea inferioară a mandibulei bilateral.
- Leziunile ligamentului colateral ulnar
- Autor: Badea Mădălina Eugenia Există numeroase tipuri de leziuni articulare care pot să apară la sportivi, cel mai adesea ca urmare a unui traumatism produs în timpul efortului fizic.
Se realizează bascularea inferioară a condililor mandibulari prin apăsarea ultimilor molari cu policele în timp ce simultan se imprimă mentonului o mişcare ascendentă. După realizarea acestei mişcări se împinge mandibula posterior şi se percepe un clacment în caz de reducere a luxaţiei.
Epicondilita mediala si laterala
Mandibula nu se imobilizează, dar se recomandă bolnavului să nu caşte excesiv. Luxaţia sterno — claviculară Survine în cadrul căderilor pe umăr prin transmiterea forţelor de compresie laterală şi sagitală. Pot fi luxaţii anterioare sau presternale, cele mai frecvente, posterioare sau retrosternale şi superioare. Ruptura doar a ligamentului sterno — clavicular, cu păstrarea intactă a ligamentului costo — clavicular şi prezervarea raporturilor articulare este cunoscută drept entorsă sterno — claviculară.
La leziuni la cot vechi regiunii sterno — claviculare, se evidenţiază o tumefacţie proeminentă la nivelul articulaţiei sterno — claviculare, mobilitate anormală şi impotenţă funcţională relativă.
Durere în articulația cotului în timpul efortului
Inserţia claviculară a muşchiului sternocleidomastoidian determină deplasarea superior şi anterior a extremităţii proximale a claviculei. În cazul luxaţiei retrosternale, se dezvoltă fenomene de compresie mediastinală, ce necesită o reducere de urgenţă. Radiografia certifică diagnosticul tipului de luxaţie. Manevrele de reducere ortopedică sunt eficiente, dar reducerea este greu de menţinut şi de aceea, se preferă o artrosinteză sterno — claviculară cu broşe Kirschner cu, sau fără, cerclaje de sârmă.
La vârstnici şi taraţi se aplică un bandaj Desault pentru 3 săptămâni.
În cazul entorselor, se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni. Luxaţia acromio — claviculară Se întâlnesc frecvent în patologia sportivă. Conform clasificării Allman se disting trei stadii evolutive: entorsa acromio — claviculară simplă, reprezentată de simpla elongare a ligamentelor acromio — claviculare. Tracţiunea în ax a braţului accentuează deplasarea.
Examinarea radiografică este util să se facă cu pacientul susţinând o greutate de partea afectată şi bilateral pentru a se diferenţia de subluxaţiile acromio — claviculare constituţionale. Diagnosticul de certitudine se pune după examinarea clinică şi radiografică.
Tipurile 1 şi 2 Allman se tratează ortopedic prin imobilizare în bandaj Desault pentru circa 3 săptămâni. Tipul 3 de luxaţie acromio — claviculară cu deplasare mare, la persoane active, se operează.
Anatomia articulatiei cotului
Se disting: procedee acromio — claviculare, ce realizează o artrosinteză cu broşe şi hobanaj Muller ; procedee coraco — claviculare, ce fixează clavicula de coracoidă printr-un şurub Bosworth ; procedee mixte, ce realizează o ligamentoplastie coraco — claviculară şi o artrosinteză acromio — claviculară.
Dewar — Barington solidarizează clavicula de apofiza coracoidă osteotomizată, iar în procedeul Phemister se efectuează excizia structurilor articulare rupte, sutura ligamentelor coraco — claviculare cu fir neresorbabil şi artrosinteză cu 2 broşe Kirschner. În entorsa acromio — claviculară se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni.
