Tratamentul osteofitelor cu artroză
Gonartroza — Artroza genunchiului Ce este gonartroza? Gonartroza este cea mai comună formă de artroză manifestă.
Sună la Arcadia
Artroza genunchiului este de obicei o boală lent progresivă, degenerativă, în care cartilajului articular este deteriorat progresiv la fel ca banda de rulare a unui pneu auto. Cartilajul nu se poate regenera și afectează cel mai adesea persoanele de vârstă mijlocie și mai în vârstă, în principal datorită modificărilor fiziologice ale articulației și scăderii secreției de lichid sinovial necesar lubrefierii articulației. În general, durerea asociată cu artroza se dezvoltă treptat, deși uneori este posibil și debutul brusc.
Articulația poate deveni rigidă și umflată, ceea ce face dificilă mobilizarea genunchiului flexie-extensie. Cum se pune diagnosticul de gonartroză? Chirurgul ortoped va efectua un examen fizic, care se concentrează pe mobilizare, gama de libertate la nivelul membrului și edemațierea umflarea articulațiilor sau sensibilitate. Radiografiile prezintă de obicei o pierdere a spațiului articular și osteofite ciocuri osoase la nivelul genunchiului afectat.
"Ciocurile" osoase sau osteofitele: cauze, simptome, tratament
Tratamentul gonartrozei Tratamente conservatoare În stadiile incipiente, artroza genunchiului este tratată cu măsuri nechirurgicale. Sunt tratamentul osteofitelor cu artroză modificări ale stilului de viață care pot include pierderea în greutate, trecerea de la alergare sau exerciții fizice intense până la înot sau bicicletă, precum și reducerea la minimum a activităților care agravează starea existentă.
Recuperarea funcțională asistată poate contribui la creșterea gradului de mobilizare și de flexibilitate și de a contribui la tonifierea mușchilor coapsei și gambei. Această recuperare funcțională și exercițiile fizice sunt adesea eficiente în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției articulare. Mai multe tipuri de medicamente pot fi utilizate în tratarea artrozei genunchiului.
- Tratament prin poștă pentru artroză
- Artroza umărului: diagnostic În stabilirea corectă a diagnosticului, de o importanță majora este istoricul și interogatoriul cât mai complet și dirijat de un chirurg cu experiență în afecțiunile umărului.
Pentru ca fiecare pacient este diferit și pentru că nu toți oamenii răspund la fel la medicamente, medicul va dezvolta un program specific pentru starea dumneavoastră. Prima alegere sunt de obicei medicamente anti — inflamatorii și pot include: acetaminofen, naproxen sau ibuprofen pentru a ajuta la reducerea edemului și tratamentul osteofitelor cu artroză în articulație.
Tratamentul artrozei de genunchi
Se poate folosi și o medicație mai puternica, cum ar fi celecoxib denumit comercial Celebrexmeloxicam și etodolac. Corticosteroizii sunt niște agenți antiinflamatori puternici, care pot fi injectați direct în articulație pentru diminuarea durerii moderate sau severe.
Cu toate acestea, efectele nu sunt de lungă durată și nu sunt permise prea multe infiltrații cortizonice.
Vâscosuplimentarea implică injectarea de substanțe vâscoelastice sub formă de gel pentru a îmbunătăți calitatea fluidului intraarticular. Aceste injecții pot permite o ușurare în mobilizarea genunchiului asemănătoare celei pe care o dă uleiul motorului mașinii.
Infiltraţii intraarticulare în genunchi Tratamente chirurgicale În cazul în care artroza nu răspunde la aceste tratamente nechirurgicale, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Care este tratamentul pentru osteofite?
Există o serie de opțiuni chirurgicale, inclusiv chirurgia artroscopică ce presupune debridarea artroscopică a genunchiului, în cazurile de gonartroză medie sau protezarea genunchiului cu endoproteze, în cazul gonartrozei avansate. Prima intervenție chirurgicală de înlocuire a genunchiului a fost efectuată în Dezideratul acestor tehnici chirurgicale este îmbunătățirea semnificativă artroza condroprotectoare a genunchiului nivelului de locomoție și implicit a vieții, permițând o mișcare mai puțin sau deloc dureroasă.
Evident, că după fiecare intervenție chirurgicală ortopedică este necesar un proces de recuperare funcțională adjuvant celui chirurgical. Totuși aceasta se face cu ajutorul cadrului de mers inițial, ulterior cu ajutorul bastonului, ca în final pacientul să se mobilizeze normal, fără ajutor.
